Cu dedicaţie

Nu am blog de stat la palavre, şi nici jurnal. Da' post-ul ăsta e cu dedicaţie.
Le mulţumesc pentru o zi de invidiat (a se citi de rahat):

vecinului manelist de deasupra mea, pentru faptul că nu are somn la ora 4 dimineaţa, dar nici că mă lasă şi pe mine să dorm. Dacă o să am ocazia, o să îi bag şi eu nişte Manowar sau AC/DC la maxim, să vedem atunci cum se simte. Dar oare putem compara suferinţa minunată de a asculta AC/DC cu durerea la ficat când asculţi Guţă?

vecinei de alături, care, de la ora 9 până la 9 şi jumătate ţipa înnebunită pe hol (chipurile vorbea la telefon), iar când eu am ieşit din casă, a început să zbiere la mine (cică zbiera la telefon de fapt. dracu mai ştie.)

vânzătoarei de la librărie, care, după ce că am aşteptat un sfert de oră să termine de vorbit la telefon (că... de, e greu să vinzi o carte cu o singură mână liberă) m-a anunţat că nu are să îmi dea mărunt, că a făcut inventarul şi chestii. să explodez, nu alta.

vecinului-pescar, care IAR ne-a adus peşte. şi bunica, încântată, IAR face somon sau ce o fi la grătar. da' ce frate, sunt eschimos şi nu ştiu eu? urăsc peştele.

emoist-ului amărât şi ratat de pe stradă, care a strigat în gura mare "îmi bag **** în rockeri". mă rog, a mai zis el ceva, dar nu mai contează. poate dacă ziceam că ascult rock mă lua la pumni? schilodul mă-sii.

deci da. am o zi minunată :]